Singurătate


 
Stau singur lângă focul ce trozneşte
Şi aştept pe cineva s-apară
Dar flacăra mă biciuie şi mă trezeşte,
Îmi spune STOP, dar gândul iară
În visele plăcute se-adânceşte.
 
Mă văd COPIL zglobiu, surâzător,
Sub larga zare ALERGÂND ferice,
Dar OASELE-mi DE STICLĂ rău mă dor
Şi-mi curmă fericirea de a zice:
Aş vrea să MERG sau poate chiar să ZBOR!
 
La geamul meu a poposit o frunză,
E ultima rămasă în stejar.
Mă- ntreb ce-o fi gândind privind în URMĂ
La locul GOL…că e-n ZADAR
Ca să TRAIEŞTI şi să te risipeşti în umbră?
 
Nu, NIMIC, în viaţă nu-i întâmplător
În lumea ASTA plină de PĂCATE.
Chiar dacă OASELE DE STICLA DOR
PRIVESC ÎNCREZĂTOR, că poate
S-arată-n vis un înger păzitor.
 
Te-oi aştepta, copile, în fiecare zi,
Ca să privim la focul ce trozneşte.
Cu JOCUL să-ţi privesc, iar tu să fii
COPILARIA ce-mi lipseşte
Şi SOARELE strălucitor în zori de zi.
 
 
     Temă
      Imagineaz-ţi că tu ai putea transforma visul copilului în realitate. Cum ai proceda?
 
     Stiaţi că…
     Osteogeneza imperfectă este cunoscută şi sub denumirea de „boala oaselor de sticlă” sau „Maladia Lobstein”. Oasele persoanei cu osteogeneza imperfectă sunt deosebit de fragile din cauza lipsei de calciu.
În caz de tulburări de osteogeneză imperfectă copilul trebuie ferit cu multă atenţie de accidente, fracturi. Şi copilul trebuie să înveţe să aibă grijă de el însuşi şi trebuie să ştie că este în stare de acest lucru.
Cu protezele şi echipamentele adaptive, cum ar fi scaune cu rotile, atele, cadre şi / sau modificări la domiciliu, multe persoane cu osteogeneză imperfect pot obţine un grad semnificativ de autonomie.

 

Romanian