De dincolo de cuvinte…

 

 

     De câte ori ne întoarcem cu gândul la copilărie, chipul nostru creionează un zâmbet larg, blând şi cald. Nostalgia, adesea, cu greu stăvileşte în ochii noştri o lacrimă fierbinte. E un truism să afirmi că nicicând nu poţi să uiţi de copilărie! E leagănul între a exista şi a deveni. Pentru că aici, în copilărie, suntem acasă, aici suntem lipsiţi de griji, aici suntem dornici să ne jucăm, să simţim bucuria fiecărui răsărit şi asfinţit de soare.  

   Aici toţi copiii sunt prieteni. Se ceartă, din te miri ce, apoi după câteva minute vine şi împăcarea. Aici toţi copiii sunt prieteni. De ce aici şi dramul de nimic şi-l pot împărţi? E bucuria de a arăta că au şi plăcerea de a oferi. Niciun copil nu alege să se joace singur. Şi totuşi, de multe ori, noi, adulţii, le deranjăm nevinovatul joc. De ce... ?

    Toţi copiii sunt la fel şi totuşi, diferiţi. Ei se acceptă unii pe alţii aşa cum sunt. Dar noi, adulţii...?

    Nu ştiu câţi copii vor ajunge să citească chiar aceste rânduri, dar sigur vor putea răsfoi cartea şi vor intra în lumea inocentă a personajelor. În copilărie, imaginea e mult mai convingătoare. Dar adulţii vor citi aceste rânduri, apoi…

    Lăsaţi pentru o clipă grijile şi răsfoiţi această carte fie că sunteţi, fie că nu sunteţi părinţi. Lăsaţi aducerile-aminte să vă-nvăluie, timpul să renască şi redeveniţi copii.

    Nimeni nu ar trebui să uite “dedicaţia” lui Antoine de Saint Exupéry din Micul prinţ: “Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini dintre ei işi mai aduc aminte).”

    Copii, cartea vă este adresată in special vouă. Paşiţi in lumea inocenţei şi ajutaţi-i pe cei ce sunt, la fel ca voi şi totuşi diferiţi, să trăiască intr-o lume mai bună!

Teodor Sărăcuţ-Comănescu

Romanian