Veres Robert

 

În primul rând pot spune că "Viața" e un lucru extraordinar, poate cel mai frumos cadou primit. E un fel de drept primit, dar în aceelași timp și o responsabilitate. De aceea cred că trebuie să trăim în așa fel încât prin faptele noastre viața să fie de o “calitate superioară”.

 Deși sufăr de o boală rară, Sindrom Werdnig Hoffman, care constă în atrofierea musculaturii, și care nu are nici un medicament ba dimpotrivă boala cu trecerea anilor avansează, niciodată nu am privit viața mea ca pe o povară, sau cât de ghinionist aș fi. Nu pot să zic că sunt un visător, dar ador saăvisez. Și de când am fost mic mi-am zis că ok, chiar și dacă stau în căruț, eu vreau ca toată lumea să știe cine e VERES ROBERT. Astfel că mi-am propus mici realizări că într-un final să ating acest scop, așa pe etape, eu mereu cred că, cu pași mici dar siguri poți ajunge departe. Și așa am terminat liceul, facultatea, mi-am făcut o asociație și am reușit să-mi găsesc și un loc de muncă, desigur pe lângă pașii cei mici, în viață ai nevoie și de prieteni, familie și credință, fără aceste lucruri nu poți realiza nimic.

 Totul depinde de cum iei boala, ca pe un blestem sau o binecuvântare….Asta e exact ca și rivalitatea marilor sportivi, cum ar fi Senna cu Prost, Hunt cu Lauda ambele exemple din Formula 1, sau, Federer cu Nadal, din tenis, sau că tot e la modă, Messi cu Ronaldo. Dacă din aceste exemple, lipsește unul, ar mai fi fost careva dintre ei așa de buni? Nu, nu cred. Așa consider și eu cu boala, întrebarea asta mi-o adresez  mereu când am gânduri mai sumbre, mai gri în legătură cu boala mea, “Dacă nu era boala, ai fi fost la fel?” Și da, poate veni un răspuns ipotetic, că nu, era și mai frumoasă, eram milionar, un adevărat Don Juan pentru femei, și acum probabil eram în Bahamas bând un cocktail….hai să fim serioși, omului îi place să creadă și să vadă doar lucrurile bune, dar mereu există și părți negative ale acelor lucruri bune… Și atunci îmi zic, că niciodată nu i-aș fi cunoscut pe prietenii actuali, niciodată nu aș fi mers la Dezna, să cunosc oamenii de acolo, să îmi fac prieteni de acolo, prieteni adevărați, poate nu aș fi vizitat niciodată Bruxelles, n-aș fi mers cu avionul, n-aș fi fost în Cracovia, poate n-aș fi cunoscut adevărata iubire a unei femei, să lupți pt aceea iubire, și să apreciezi acele momente când reușiți să fiți împreună. Doar în cărucior fiind am trăit experiențe și stări, care pentru multe alte persoane, chiar dacă sunt sănătoase, sunt imposibil de atins.

 Împreună cu viața asta, deci am primit cadou un bonus, boala…acuma depinde doar de mine, cum joc aceste cărți…smiley e ca la poker, nu tot timpu caștigă cel cu 2 ași în mână.

 Viața e o necunoscută, dar asta știe toată lumea, și cred că e bine să și fie așa, mie oricum îmi plac surprizele, chiar dacă nu tot timpul sunt surprize plăcute, dar alea sunt pentru a aprecia pe cele plăcute.

 Deci trăiți-vă viața cu cărțile pe care le primiți, nu vă doresc să aveți numai ași – deoarece nu ar fi interesantă viața, jucați-le cele pe care le aveți!!smiley

 

Undefined