Când o privesc pe Aida, mă întreb cum de a ajuns să fie operată și să fie copilul vioi pe care îl am în față. Ea locuiește la Cornu, Prahova, are 8 ani și este în clasa I.
Deși suspectată de o afecțiune cardiacă încă de la naștere, 19 decembrie 2 002 , la maternitatea Câmpina, ea nu a fost luată în evidența vreunui sistem de monitorizare și nici n-a intrat, până la operație, într-un program național care ar trebui să existe pentru copiii cu o MCC. Tot ceea ce s-a făcut până la un punct a depins de întâmplare, de părinți, de tenacitatea acestora în drumul lung pe care ei l-au parcurs timp de aproape 4 ani.
La 3 luni, în urma unei afecțiuni pulmonare și la recomadarea unui medic pediatru, fetița a fost dusă la spitalul „Marie Curie” din București unde a fost diagnosticată corect (DSV tip malalignement posterior mare cu stânga-dreapta. Coartacție aortică istmică largă. Canal arterial permeabil. Hipoplazie ușoară arc aortic. Hipertensiune arterială pulmonară secundară severă) și i s-a dat verdictul: operație la atingerea greutății de 10 kg. Supunând copilul primului tratament și controlului peeriodic, părinții rămâneau descummpăniți, nepriimind vreo precizare privind locația unei posibile operații.
Fiind îndemnați să încerce la Spitalul Militar București, unde se opera ocazional, părinții au primit și un răspuns ce părea definitiv: copilul nu putea fi operat din lipsă de aparatură. Aida avea aproape un an.
Neliniștiți, părinții au căutat o cale de ieșire. Informându-se la întâmplare, au aflat de cele două, și unice, secții de cardiochirurgie pediatrică din România. Ajunși cu copilul la Târgu Mureș, ei au aflat cu disperare că acesta nu poate fi operat existând riscul ca plămânul să nu reziste. Au ajuns și la Cluj, în iunie 2 006. S-a schimbat tratamentul și fetița a fost pusă pe o listă de așteptare pentru o viitoare operație.
După peste ani de drumuri și lipsă de speranțe, în 13 noiembrie 006, la aproape 4 ani, Aida a fost operată de o echipă medicală din Cluj, împreună cu echipa „The Heart of Children” venită în misiune.
Acum, monitorizată la Cluj și în tratament, Aida se simte plină de energie, așa încât mama ei să poată exclama cu bucurie: „Nici nu știu că e un copil bolnav!”. Nu este un copil bolnav! Este un copil salvat și aflat în grija celor competenți, nu numai a părinților.
Aida Popescu, pacient cu afecțiune cardiacă Doina Popa, Asociația „Inima copiilor”