Maria

 

Anunțul diagnosticului de LMC poate fi foarte dificil de primit, de recepționat și înțeles. Pot apărea probleme de natură emoţională și psihologică și suntem nevoiți să le facem faţă. Ți se spune că este normal să te simţiţi confuz şi supărat dar, nimeni nu știe cât de afectat ești cu adevărat și nimeni nu îți spune să apelezi la un psiholog pentru a face față acestei provocări.

Este extrem de important să găsești alți pacienți care suferă de același diagnostic, cu care să-ți împărtășești temerile și speranțele…

Este util să învăţam cât mai multe lucruri despre boală şi posibilitățile existente de tratament, pentru că va trebui să luăm decizii majore privind tratamentul și modul de viață pe care o să-l adoptăm….

Avem nevoie să vorbim despre LMC cu alţi pacienți care au aceeaşi boală pentru că ne poate da o senzaţie de eliberare. Am observat că de multe ori, oamenii ascund de familie sau de cei din jur adevărul despre diagnostic.

Dacă ești la o anumită vârstă și nu mai lucrezi, este esențial să îți continui viața socială și să te simți împlinit, este important să îți găsești lucruri de făcut, să te simți util(ă) și să ai sentimentul că aparții comunității în care trăiești. Nu este bine să cădem pradă izolării!

Sprijinul pe care vi-l oferă ceilalti pacienţi cu LMC nu-l puteți găsi nicăieri în altă parte, ei sunt în aceeaşi situaţie ca şi dumneavoastră și pot fi o resursă valoroasă pentru a face față bolii.

 

 

Undefined